Turbinele cu geometrie variabilă datează din 1989 și a adus turbosuflanta la rangul de cea mai de succes metodă de creștere a puterii motorului. Turbosuflanta cu geometrie variabilă utilizează un mecanism care își schimbă în permanență configurația în conformitate cu cerințele de aer comprimat, în cazul motorului diesel, sau de amestecul de carburant, în cazul motoarelor pe benzină.
Avantajele turbosuflantei cu geometrie variabilă sunt:
-nici o pierdere de presiune a supapei de evacuare
-raportul aer-combustibil mai mare și cuplul maxim de vârf la turații reduse ale motorului;
-potențial pentru scaderea ΔP motorului (diferența dintre presiunea colectorului de evacuare și a galeriei de admisie)
-controlul asupra ΔP motorului care poate fi utilizat pentru a conduce fluxul EGR la motoarele diesel cu sisteme EGR de înaltă presiune (HPL)
-capacitatea de a asigura frânarea motorului
În cazul turbosuflantelor cu geometrie variabilă apar fenomene de variație a puterii motorului datorită calității combustibilului utilizat. Este recomandată o revizuire și curățare a turbosuflantei la fiecare 80-100000 km.
Turbosuflanta este pusă în funcțiune de gazele de evacuare din motor, aceasta fiind solicitată din punct de vedere termic( la peste 700 grade Celsius), rotația turbinei fiind de 100000- 280000 rotații/ minut).
Presiunea de supraalimentare are loc printr-un compresor axial: aerul curat este aspirat prin filtru și introdus în galeria de supraalimentare. Pompa centrală de ungere furnizează ulei de ungere sub presiune către ansamblul central. Rotorul dispune de lagăre de alunecare, iar etanșarea are loc prin intermediul unor segmenți.
Turbosuflanta cu geometrie variabilă, actuator electronic și corp răcit cu apă a fost gândită astfel încât să fie cît mai practică, cu piese cât mai puține și să asigure o fiabilitate ridicată. Este o ideală sursă de putere, fiind utilizat și ca frână pe sistemul de evacuare.